Polisrage – un blog despre români şi România

Suntem în campanie electorală. Probabil că furia multora a crescut la cote alarmante şi din acest motiv. Îl vezi la tembelizor pe X sau pe Y cum încearcă să te prostească fie folosindu-se de imaginea altcuiva, fie vorbind despre proiecte irealizabile în următorii douăzeci de ani. Pe acest fond vin şi eu să scriu pe acest blog, să-mi exprim nemulţumirea, să vorbesc despre ce mă deranjează, să mă pronunţ (atunci când am competenţa necesară să o fac) despre ideile sau proiectele celor care ne guvernează sau intenţionează să o facă. Evident că uneori voi fi incomod, alteori prea blând; iar aproape întotdeauna îmi voi găsi mai degrabă opozanţii decât simpatizanţii. Dar nu am început acest blog ca să îmi fac campanie, nici ca să vând ideile mele. Singura intenţie a fost aceea de a comunica, de a transmite gândurile mele în speranţa că vor mai fi încă două persoane care să fie de acord cu ele şi să stârnim împreună un curent de opinie. Numai participând la procesul decizional, chiar şi prin intermediul simplelor comentarii oferite pe marginea unei chestiuni publice, putem schimba ceva, putem îmbunătăţi condiţia actuală.

Nu sunt de acord cu opinia unora dintre confraţii de blogosferă care cred că dacă muşcă şi fac urât vor fi mai buni sau mai deştepţi. Este o iluzie să crezi că dacă eşti blogger eşti mai tare, mai şmecher, mai frumos, mai inteligent, mai kool. De altfel, ideea pe blogosferă nu e să fii mai deştept, ci să devii cât mai cunoscut. Iar pe mine mă lasă rece asta. Prefer să nu mă cunoască nimeni, dar lucrurile să meargă bine în regat. Prin urmare, voi fi încerca să nu fiu în trend cu blogosfera şi voi spune ce cred şi despre Zoso şi despre Mircea Badea, atunci când îmi vor prilejui ocazia. Nu pot fi lichea, dar nici cârtiţă. Aşa că nici Liiceanu, nici Breban nu vor scăpa opiniilor critice. Trăiască libertatea de exprimare!

---