România pudibondă
În călătoriile mele internautice dau peste tot felul de ciudăţenii şi ciudaţi. Unul mai de soi decât altul. Niciodată nu am sperat mai tare ca numărul lor să scadă, dar parcă Dumnezeu s-a pus să-mi facă’n'ciudă. Şi ce credeţi că citesc?! “Poponarii, după ce s-au dat la fund, acum se dau pe faţă la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Gay Fest“. Dincolo de pleonasmul oribil “Festivalul Gay Fest” care denotă incapacitatea autorului de a vorbi corect româneşte, conţinutul m-a lăsat mut.
Citesc: “Tot luni, va fi organizat un marş pentru acceptarea poponautilor, homolailor si lesbienelor ca ceva ce tine de normalitate, si nu de psihiatrie. Defilarea sodomistilor va începe cu tupeu din faţa Patriarhiei…”
Nu-mi aduc aminte când a fost infirmată ideea că homosexualitatea, sau, mai tehnic, atracţia pentru persoane de acelaşi sex, nu este o boală — nici psihică, nici fiziologică –, însă adepţii acestei poziţii nu vor să recunoască faptul că ei sunt cei care au de fapt o problemă. Nimeni nu îi fugăreşte pe ei că sunt ortodocşi, ci ei o fac cu colegii lor, cu surorile lor, cu prietenii lor pentru simplul fapt că au o altă orientare sexuală. Dacă ar avea posibilitatea, ar fi în stare să omoare cu pietre un homosexual. Prin urmare, ce ar fi ca mâine să propunem ca toţi cei care cred în cultul lui Zalmoxis, care e mai vechi decât ortodoxia, să îi alerge pe ortodcşi şi să le taie urechile? Oare argumentul lor nu este similar cu al lui Hitler? Noi suntem frumoşi, deştepţi, rasa pură, credinţa adevărată; în timp ce voi, voi, nişte năpărci.
Puţin mai jos, un răspuns al autorului la un comentariu mă năuceşte şi mai tare: “Multumesc pentru incredere, asta ma onoreaza si-mi da putere sa continui ce am inceput. Sper ca voi gasi sprijin politic si financiar pentru a putea candida cu succes pentru Presedentia Romaniei. Daca vei vota, nu pe mine ma vei alege, ci vei alege un proiect, un plan pentru Romania de maine. Aceastei tinte trebuie sa i se dedice generatiile urmatoare si dupa ce eu ma voi retrage din viata publica. Sa avem incredere, caci Dumnezeu nu si-a parasit poporul Lui!”
Individul respectiv nu doar instigă la acţiuni împotriva ordinii publice (a se vedea Codul Penal); el trăieşte cu iluzia că v-a ajunge cândva Preşedintele României. Păi cine ar putea crede că va fi ales vreodată Preşedinte al României doar fiindcă mimează credinţa şi se arată anti-orice-nu-e-ortodoxie?! Răspunsul: un individ care nu face diferenţa între realitate şi propria sa fantezie.
Concluzionând, tipul ăsta e chiar dus cu pluta. Vă rog să spuneţi o rugăciune pentru el.
***
Pentru a demonstra că individul mimează credinţa (dacă mai era nevoie de vreo dovadă), propun următoarea mostră:
Eu ştiam că Dumnezeu a condamnat prin vocea lui Moise, dar şi prin faptele lui Isus, orice artă divinatorie, orice formă de divinaţie care nu vine direct de la El.
