Jurnalisti vs. Jurnalisti, Meciul zilei: “Realitatea vs. Antena” (1)

A inceput adevarata batalie pe audienta. Daca pana mai acum vreo patru, cinci ani oamenii din mass-media puteau discuta normal despre colegii lor de breasla, astazi se infiereaza televizat sau prin gazete mai rau ca pe vremea lui Nea Impuscatu’.

Pentru moment, sa luam exemplul meciului din aceste zilei dintre grupul de presa Realitatea (Realitatea TV, Cotidianul etc.) si grupul Intact (Antena 3, Antena 2, Jurnalul National etc.). Nu exista zi fara un schimb de replici dure intre comentatorii politici (care “analisti politici” dom’le?!) angajati politic si financiar in cele doua trusturi de presa. Gadea, Badea, Cristoiu, Ciutacu, Stan (fie vorba intre noi, a cam luat-o pe aratura cu muzica, desi le da clasa tuturor din punct de vedere al competentelor) si altii critica atitudinea lui X sau Y de la Realitatea TV ori comportamentul de “tonomat” al acestora. Apoi, daca dintr-o intamplare fericita schimbi canalul pe Realitatea TV dai peste Robert Turcescu si Corina Dragotescu care, la randul lor, acuza comportamentul de “tonomat” al celor de la Antena.

MYTH BUSTING 1.

Pe cine sa crezi? Raspunsul corect este: Pe niciunul! Motivul: fiecare contribuie la acest circ mediatic din mai multe ratiuni, dintre care unele sunt legitime, altele mai putin. De exemplu, faptul ca Voiculescu sau Basescu (Vantu a cedat portavocea lu’ Nea Base ca sa scape de dosar) ar comanda un anume interviu, o anume stire sau un anume comentariu este un mit creat de lipsa de maturitate a clasei politice romanesti. Si ce daca ar face astfel? E dreptul lor sa-si foloseasca mijloacele de informatie la care au acces ca sa transmita un mesaj politic. Ar fi rau daca ar exista un singur jucator pe scena politica, asa cum s-a intamplat sub Comunism (baEtii lu’ tata, se scrie cu litera mare fiindca desemneaza o perioada istorica!), sau daca unul dintre ei ar obtine un astfel de serviciu in schimbul unei fapte ilegale (a se vedea, Basescu-Vantu-DNA). Apoi, nu e rau ca exista “tonomate” atata vreme cat ele sunt capabile sa discearna cu propriul cap intre ceea ce e legal, corect, moral, benefic si contrariu. Insa daca am avea de-a face cu niste jurnalisti care sa nu fie in deplinatatea facultatilor mintale, atunci nu ar fi tocmai bine pentru noi pentru ca ei nu ar fi capabili sa delibereze daca sa accepte sau nu, de exemplu, o stire mincinoasa despre actiunile patron.

Chestiunea “tonomatelor” este o capcana la fel de mare ca aceea de acum cativa ani cu “grupurile de interese”. Basescu acuza grupurile de interese desi, asa cum ne releva utilizarea sintagmei, despre grupuri de interese se poate spune ca unele actioneaza legal, altele nu. Nici macar nu poti sa spui ca unele grupuri sunt legitime si altele nu deoarece grupul de interese se poate coagula in jurul unei idei care este sa zicem imorala si ilegala, dar sa nu actioneze de nici un fel si atunci sa fie la fel de legitim cu unul care se coaguleaza in jurul unei idei bune si legale dar care actioneaza pe cai ilegale. Intr-adevar, e nevoie de efort ca sa intelegi sofisticaria din spatele discursurilor politice si ca sa respingi cu argumente valabile (valide) asemenea peroratii.

2. EI NU O FAC DIN SPIRIT CIVIC

In al doilea rand, jurnalistii si comentatorii politici pe care ii vedem in fiecare zi/seara la televizor nu sunt acolo pentru ca sunt niste persoane marinimoase si vor sa ne informeze corect ori din spirit civic, ci pentru ca asta e activitatea din care ei isi procura o paine. Cu cat fac mai mult circ, cu cat sunt mai contondenti, cu cat acuza si arunca cu injective mai mult, cu atat audienta (in Romania, dar si afara) creste. Prin urmare, ei primesc mai multi bani. De ce oare Cristoiu (alias “Gaina care a nascut pui vii”) a devenit un obisnuit al Antenei 3 iar “ilustrul” Iosif Boda un personaj cheie in toate buletinele de stiri si emisiunile de politica de la Realitatea TV? Pentru ca patronii lor baga mana adanc in buzunar. Ei sunt la fel ca publicul unei emisiuni TV care sta in studio si primeste bani pentru ca face act de prezenta; daca spui ceva, primesti mai multi bani.

3. NU EI TREBUIE SA EVALUEZE MORAL

In al treilea rand, nici unii, nici altii nu sunt capabil sa spuna ce inseamna deontologie profesionala in cazul meseriei de jurnalist. Ei au impresia ca pozitia lor subiectiva reprezinta criteriul esential al deontologiei profesionale. In lipsa unor dezbateri pe aceasta tema si a unei decantari a punctului de vedere cel mai impartasit de oamenii de breasla, lucrurile chiar asa si stau. E ca si cum am cere unor tineri sa spuna in fata unei fete care e cel mai frumos, destept si cool: evident ca fiecare va spune despre celalalt ca e o naparca, iar despre el ca e un print pe cal alb. Prin urmare, vom mai avea de inghitit mult comentarii pe seama deontologiei. (Pentru o ilustrare a acestei stari de fapt, a se vedea revista presei de pe cotidianul.ro: “Lectie de deontologie cu ‘Jurnalul National’” sau comentariul lui Alin Ionescu: “Morometianul Ciutacu“)

Tot aici este interesant de observat ca evaluarea morala a modului cum isi desfasoara activitatea un jurnalist nu trebuie sa fie facuta de trustul A, B sau C, ci de breasla (prin asociatiile profesionale, prin puncte de vedere comune in legatura cu o problema punctuala, prin existenta unor coduri de etica si prin functionarea instrumentelor care sa implementeze acel cod), de catre autoritatile de reglementare in domeniu (de ex., CNA-ul pentru audio-vizual), si nu in ultimul rand prin sanctiunea publicului (prin intermediul asociatilor consumatorilor de media si “butonul magic”*). Altfel e ca si cum am cere unui elev sa-si puna singur notele in catalog. Credeti ca va fi prost sa-si dea 2? Isi va da mai degraba 6 sau 7 decat 2 chiar si atunci cand stie foarte bine ca nu merita 2.

–

* “Butonul magic” se refera la ideea ca publicul, audienta unei companii de media poate sanctiona comportamentul acesteia prin simpla deconectare de la fluxul de informatii. De exemplu, un telespectator care considera televiziunea X nu informeaza corecta despre un anumit subiect, are la dispozitie un “buton magic” cu care sa schimbe postul.

---