Romanii, pudibonzi si farisei 2 — follow-up
“Gardianul” de maine (20.05.2008) publica o continuare a articolului de ieri despre subiectul de la proba de limba italiana de la Bacalaureat. Si culmea, reprezentantul MECT e de acord cu ce a aparut pe blogul polisrage. Prin urmare, dl Alexandru Calmâcu ar trebui sa-si faca mea culpa pentru modul neprofesionist in care a prezentat faptele. Raman la ideea unei comenzi speciale pentru un astfel de articol.
România pudibondă
În călătoriile mele internautice dau peste tot felul de ciudăţenii şi ciudaţi. Unul mai de soi decât altul. Niciodată nu am sperat mai tare ca numărul lor să scadă, dar parcă Dumnezeu s-a pus să-mi facă’n'ciudă. Şi ce credeţi că citesc?! “Poponarii, după ce s-au dat la fund, acum se dau pe faţă la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Gay Fest“. Dincolo de pleonasmul oribil “Festivalul Gay Fest” care denotă incapacitatea autorului de a vorbi corect româneşte, conţinutul m-a lăsat mut.
Citesc: “Tot luni, va fi organizat un marş pentru acceptarea poponautilor, homolailor si lesbienelor ca ceva ce tine de normalitate, si nu de psihiatrie. Defilarea sodomistilor va începe cu tupeu din faţa Patriarhiei…”
Nu-mi aduc aminte când a fost infirmată ideea că homosexualitatea, sau, mai tehnic, atracţia pentru persoane de acelaşi sex, nu este o boală — nici psihică, nici fiziologică –, însă adepţii acestei poziţii nu vor să recunoască faptul că ei sunt cei care au de fapt o problemă. Nimeni nu îi fugăreşte pe ei că sunt ortodocşi, ci ei o fac cu colegii lor, cu surorile lor, cu prietenii lor pentru simplul fapt că au o altă orientare sexuală. Dacă ar avea posibilitatea, ar fi în stare să omoare cu pietre un homosexual. Prin urmare, ce ar fi ca mâine să propunem ca toţi cei care cred în cultul lui Zalmoxis, care e mai vechi decât ortodoxia, să îi alerge pe ortodcşi şi să le taie urechile? Oare argumentul lor nu este similar cu al lui Hitler? Noi suntem frumoşi, deştepţi, rasa pură, credinţa adevărată; în timp ce voi, voi, nişte năpărci.
Puţin mai jos, un răspuns al autorului la un comentariu mă năuceşte şi mai tare: “Multumesc pentru incredere, asta ma onoreaza si-mi da putere sa continui ce am inceput. Sper ca voi gasi sprijin politic si financiar pentru a putea candida cu succes pentru Presedentia Romaniei. Daca vei vota, nu pe mine ma vei alege, ci vei alege un proiect, un plan pentru Romania de maine. Aceastei tinte trebuie sa i se dedice generatiile urmatoare si dupa ce eu ma voi retrage din viata publica. Sa avem incredere, caci Dumnezeu nu si-a parasit poporul Lui!”
Individul respectiv nu doar instigă la acţiuni împotriva ordinii publice (a se vedea Codul Penal); el trăieşte cu iluzia că v-a ajunge cândva Preşedintele României. Păi cine ar putea crede că va fi ales vreodată Preşedinte al României doar fiindcă mimează credinţa şi se arată anti-orice-nu-e-ortodoxie?! Răspunsul: un individ care nu face diferenţa între realitate şi propria sa fantezie.
Concluzionând, tipul ăsta e chiar dus cu pluta. Vă rog să spuneţi o rugăciune pentru el.
***
Pentru a demonstra că individul mimează credinţa (dacă mai era nevoie de vreo dovadă), propun următoarea mostră:
Eu ştiam că Dumnezeu a condamnat prin vocea lui Moise, dar şi prin faptele lui Isus, orice artă divinatorie, orice formă de divinaţie care nu vine direct de la El.
Romanii, pudibonzi si farisei 2
“Gardianul” de astazi publica un articol destul de amplu despre un subiect de la Examenul National de Bacalaureat, proba de Limba Italiana, care, chipurile, ar fi un prost exemplu pentru elevi. Subiectul incriminat reda un fragment dintr-o opera literara care descrie cum o mama descopera ca fiica ei se drogheaza si chinurile prin care trece aceasta din urma. Subiectul, pe care l-am vazut si eu pentru a ma convinge ca lucrurile stau chiar asa, nu are nici o legatura cu ce se spune in articolul mentionat.
In primul rand, scopul subiectului de examen nu este sa ii invete pe “copii” ceva, ci sa testeze capacitatea tinerilor (18-19 ani) de a intelege un text si de a construi un discurs legat de subiectul propus. Chiar si atunci cand tema abordata este atat de controversata. Prin urmare, fraza “In opinia mai multor cadre didactice, fragmentul in cauza si modalitatea de formulare a cerintelor nu au un scop educativ, ci, dimpotriva, ii familiarizeaza pe tineri cu felul cum se pot droga.” nu-si gaseste sensul. Sa nu-si mai aminteasca autorul articolului subiectul despre care a ales sa scrie? Pai atunci nu are competentele necesare pentru a scrie un articol. Ce-ar fi ca eu sa incep prin a discuta despre acuzatia adusa si dupa primul paragraf sa ma refer la ce crede autorul articolului despre droguri. Sunt lucruri separate. Ar fi trebuit cel putin sa structureze altfel articolul.
In al doilea rand, se pare ca atat dna Zvetlana Preoteasa, secretar de stat cu invatamantul preuniversitar si presedintele Comisiei Nationale de Bacalaureat, cat si dl Cristian Mirescu, directorul general al Centrului National pentru Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar, sufera de grave accente de ipocrizie. Nu poti sa declari “… nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat acest lucru. este o scapare foarte grava.” sau “”Nu inteleg cum a putut trece un asemenea subiect. Insa vom verifica inca o data si cu siguranta il vom retrage de pe site si il vom inlocui.” atat vreme cat tu nu ai facut o analiza. In acest caz, ii suspectez pe amandoi ca incearca sa-si protejeze scaunul in loc sa-si faca treaba cum trebuie. Subiectul tratat nu e inedit pentru ei fiindca nu departe de birourile lor, dar in aceeasi cladire, se stabilesc politici pentru a-i scapa pe elevi de mirajul drogurilor.
In al treilea rand, autorul articolului din “Gardianul” dovedeste ca nu stie despre ce vorbeste atunci cand acuza ca textul incriminat nu e prezent in programa. Pai a comparat cumva programa cu textul. NU! Evident. El scrie din auzite. Daca ar cauta in manualele utilizate la clasa (adica acele manuale aprobate de MECT), care, fie vorba intre noi, sunt manuale italienesti, ar gasi nu un text, ci trei pe tema consumului de droguri in randurile tinerilor. Dar sa ne fie cu iertare ca-i demonstram lui Alexandru Calmåcu ca e prost informat. (Pentru detalii, va indicam doar titlul manualului ca sa nu facem noi toata munca de investigatie: Progetto Italiano. Corso di lingua e civilta italiana, Editura EdiLingua.)
In al patrulea rand, faptul ca articolul este insotit de imagini din filmul facut dupa cartea Christinei F. imi sugereaza ca s-a umflat totul cu pompa de dragul senzationalului. Ca si articolele din “Evenimentul Zilei” de la inceputul anilor ‘90. Sa se incerce cumva iscarea unui scandal de proportii in jurul Bacalaureatului de anul acesta ca in anii anteriori? Cu ce interes, cine e in spate?! (Parca imi aduc aminte ca o jurnalista de la “Gandul” a incercat sa insceneze o frauda acum cativa ani. Sa ma insele memoria?!)
Cea mai hilara declaratie ii apartine lui Gheorghe Radulescu, presedintele Agentiei de Evaluare si de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar: “Un astfel de subiect intr-un document institutionalizat este o crima. Fragmentul este foarte clar, el prezinta in detaliu probleme intime, total nocive, chiar daca este vorba de o opera de fictiune. S-ar putea ca acest lucru sa se fi facut cu intentie, ca si cand in spatiul cultural italian nu ar fi existat nici un scriitor de referinta. Asociatiile de lupta impotriva drogurilor trebuie sa se autosesizeze si sa demareze imediat o ancheta”. Ii cerem public dlui Gh. Radulescu sa ne precizeze ce criterii de calitate au fost incalcate astfel incat sa determine condamnarea drept crima a unui subiect. Ma uimeste logica dnei sale, o logica care sfideaza orice regula pentru o buna argumentare. Dar nu ma mira atata vreme cat a ajuns intr-o functie publica si e incapabil sa inteleaga ca prezentarea in detaliu a unor probleme intime nu sunt a priori nocive, si mai ales cand e vorba de opere literare. Pai atunci de ce sa nu-l trimitem pe Nabokov la coltul infamiei pentru ca a scris “Lolita”, pe Edoardo Sanguineti pentru poeziile sale erotice sau pe Giovanni Papini pentru pesimismul sau “criminal”.
Si apoi sunt curios ce pedeapsa ar dispune dl Gh. Radulescu pentru cel care a realizat subiectul de examen. L-ar da afara din invatamant pentru ca domnia sa cred ca X a incercat sa submineze invatamantul romanesc?! Sau mai bine si-ar da dl Radulescu demisia pentru ca nu e in stare sa elaboreze niste criterii clare de calitate pentru invatamantul preuniversitar si pentru ca nu reuseste sa redacteze niste norme de implementare a respectivelor criterii de calitate?!
Si ce relevanta ar avea o ancheta realizata de “asociatiile de lupta impotriva drogurilor”? Se substituie ele cumva autoritatilor competente?
Desi as mai avea cateva lucruri de spus in legatura cu intregul “caz”, concluzionez prin a striga in gura mare: “Ce interese ascunse/oculte/nelegitime aveti domnilor?”
–
O alta cretinitate legata de subiectele de Bacalaureat pe care am auzit-o la stiri zilele trecute a fost aceea ca profesorii de liceu considera probele de examen de anul acesta mult prea dificile. Pai normal ca sunt dificile cand ei nu-si fac treaba, cand vin la definitivat tot felul de ciudati care nu sunt in stare sa articuleze doua fraze, cand ei sunt primii care plagiaza in lucrarile de definitivat ori au calificative foarte slabe la examenele de titularizare. Daca nu ar spune ca sunt dificile, atunci esecul elevilor le-ar putea fi imputat. Insa in nesimtirea si in lipsa lor de responsabilitate fata de actul predarii, profesorii de liceu prefera sa arunce pisica moarta in curtea vecinului.
–
Pentru cunoscatori, reluam continutul subiectului asa cum apare pe site-ul Bacalaureat 2008. Evident ca el nu va mai fi acolo peste cateva ore 
==
EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008
Proba scrisă la Limba italiană
Proba E/F
L3 Minorităţi
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
• Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30p) – Varianta 017
Leggi il seguente testo:
<< La sigaretta era appena accesa quando mia madre è entrata di corsa nella mia stanza. Si è
gettata letteralmente su di me, mi ha preso il braccio e me lo ha guardato. Non ho fatto niente per
difendermi. Mia madre ha visto subito la puntura fresca. Ha preso la mia busta di plastica e ha
rovesciato sul letto tutto quello che c’era dentro. È uscita fuori la siringa, poi le sigarette e la carta
stagnola. Nella stagnola c’erano state dentro le dosi di ero. Tutto quello che è venuto fuori dalla
busta di plastica è stata per mia madre la prova chiara che ero drogata. Già nel bagno aveva
capito tutto. Là non solo aveva scoperto i fazzoletti sporchi di sangue, ma aveva visto anche il
cucchiaio che avevo adoperato per scaldare la droga.
Io ho smesso subito di negare. Piangevo e non riuscivo a dire neanche una parola. Anche
mia madre non ha detto più niente. Era proprio distrutta. Tremava. Era tutta verde in faccia e ho
pensato che le venisse un colasso nervoso. Era scioccata perché non capiva quello che era
successo negli ultimi anni. Allora ha voluto sapere come avevo trovato i soldi per l’eroina.
Naturalmente aveva associato la droga all’idea che andavo a prostituirmi o cose del genere. Io non
ce l’avrei mai fatta a raccontarle la verità. Ho mentito: “Sono andata a fare pulizie”.>>
da Christiane F., Noi ragazzi dello zoo di Berlino
1. Riassumi il brano in 50 parole. (10p)
2. Controlla se le seguenti affermazioni sono vere o false. Scrivi sul foglio di esame V/F(6p):
a. La madre scopre che la figlia si droga nel bagno.
b. La ragazza nega tutto.
c. La ragazza confessa come riesce a procurare i soldi per la droga.
3. Esprimi in 40 parole una tua opinione riguardante il motivo per cui molti giovani si drogano.
(6p)
4. Trova il sinonimo della parola neanche ed il contrario della parola acceso. (4p)
5. Scrivi due frasi in cui usare il verbo difendere con entrambi gli ausiliari. (4p)
Romanii, pudibonzi si farisei 1
Presa romaneasca a vuit zilele acestea despre indecenta unei tinere suplinitoare de la un liceu bucurestean. In ce a constat fapta ei?! Simplu, pe Internet, domnisoara cu pricina (sau un strain) a postat poze cu ea tolanita pe un pat, cu lenjeria intima la vedere.
M-am intrebat ce naiba e atat de grav in asta, cu ce a gresit acea tanara de scrie presa despre chilotii ei rosii. Raspunsul nu l-am putut gasi de nici o culoare. In schimb, am ajuns la concluzia ca suntem o tara de pudibonzi si de farisei. Probabil, in spiritul asta, duduile dolofane din catedra din care facea parte au considerat ca le eclipseaza si atunci au preferat sa o acuze de x, y, z.
E uimitor cat de prosti sau de rau intentionati sunt cei care s-au pronuntat impotriva respectivei, atat presa si functionarii din Minister, cat si oamenii obisnuiti. Au dovedit ca nu reusesc sa gandeasca cu propriul cap, ca nu sunt in stare sa rumege bine inainte orice informatie si de-abia dupa aceea sa traga o concluzie. Iar acum au procedat la fel cum in urma cu cativa ani, o jurnalista de doi bani de la “Gandul” a incercat sa rastigneasca un lector de la Facultatea de Filosofie care publicase pe Internet poze cu el si sotia, la mare, cu corpurile pictate. Motivul pentru care jurnalista de la “Gandul” incepuse campania impotriva respectivului lector era acela ca Universitatea din Bucuresti o exmatriculase de la doctorat pe motiv ca nu-si indeplinise sarcinile din planul individual de studiu. Iar profesorasul respectiv a fost un tap ispasitor pentru facultatea care, chipurile, i-ar fi facut rau jurnalistei nedandu-i posibilitatea de a face doctoratul in zece ani.
De ce spun eu ca sunt prosti sau rau intentionati?! Pai sa ne gandim bine la faptele incriminate: a postat pe Internet poze in care aparea imbracata si, intr-o anumita parte, i se vedeau pe sub ciorapii de lycra chiloteii cu manecute. 1. Daca mergea la plaja si a doua zi apareau pe Internet poze cu ea la plaja, in costumul de baie, nu s-ar fi vazut oare mai mult decat coltisorul de chilot pe care ni l-a aratat? Si-ar fi insemnat asta, oare, ca toti profesorii nu mai trebuie sa se bronzeze la soare, in tanga si boxeri? 2. Dar daca ar fi facut topless in propria curte? Interfereaza cumva poza cu sanii ei, cu actul predarii? Probabil ca doar in mintea impaienjenita a Zvetlanei Preoteasa, secretarul de stat pentru Invatamantul Preuniversitar, ori a directoarei liceului unde preda domnisoara profesoara.
In plus, argumentul invocat de jurnalistul de la “Gandul” care a scris despre acest caz, si anume incalcarea statului personalului didactic (profesorii trebuie sa aiba “o ţinută morală demnă, în concordanţă cu valorile educaţionale pe care le transmit elevilor, o vestimentaţie decentă şi un comportament responsabil”), nu se sustine in nici un fel. In ce sens nu a avut o tinuta morala demna? Ca si-a pus poze in care isi arata picioarele “invelite” in lycra? Pai haideti sa sanctionam toate profesoarele care poarta camasi albe si prin care se pot vedea bretelele si cupele de la sutien. Mi se pare mult mai grav sa vii la clasa si sa ti se vada sutienul decat sa vezi pe Internet sutienul unei profesoare.
Pentru cei care prefera sa-si faca singuri o parere si sa nu cada in “capcana ancorei”, i.e., sa se lase influentati de ceea ce s-a scris/spus anterior despre subiect, le sugerez sa vada profilul de hi5: http://tenaotilia.hi5.com/
Revin
Din diverse motive am ezitat sa lansez acest forum mai devreme. Eram destul de convins ca nimic din ce as spune eu nu va avea efect si ca blogul cu pricina nu va fi decat un alt blog intr-o mare de bloguri. Insa, in dimineata asta, un eveniment din istoria mea personala m-a facut sa revin asupra deciziei. Asta nu inseamna ca peste noapte am descoperit reteta de succes, nici ca voi scrie in van. Nu. Am hotarat ca e timpul sa spun public ceea ce gandesc, sa iau atitudine atunci cand cred ca este cazul, sa ma revolt cand lucrurile sunt aberante. Si totul pentru ca presa a capatat prea multa putere, iar singurii care ii pot tempera pe cei din presa sunt bloggerii.
Polisrage – un blog despre români şi România
Suntem în campanie electorală. Probabil că furia multora a crescut la cote alarmante şi din acest motiv. Îl vezi la tembelizor pe X sau pe Y cum încearcă să te prostească fie folosindu-se de imaginea altcuiva, fie vorbind despre proiecte irealizabile în următorii douăzeci de ani. Pe acest fond vin şi eu să scriu pe acest blog, să-mi exprim nemulţumirea, să vorbesc despre ce mă deranjează, să mă pronunţ (atunci când am competenţa necesară să o fac) despre ideile sau proiectele celor care ne guvernează sau intenţionează să o facă. Evident că uneori voi fi incomod, alteori prea blând; iar aproape întotdeauna îmi voi găsi mai degrabă opozanţii decât simpatizanţii. Dar nu am început acest blog ca să îmi fac campanie, nici ca să vând ideile mele. Singura intenţie a fost aceea de a comunica, de a transmite gândurile mele în speranţa că vor mai fi încă două persoane care să fie de acord cu ele şi să stârnim împreună un curent de opinie. Numai participând la procesul decizional, chiar şi prin intermediul simplelor comentarii oferite pe marginea unei chestiuni publice, putem schimba ceva, putem îmbunătăţi condiţia actuală.
Nu sunt de acord cu opinia unora dintre confraţii de blogosferă care cred că dacă muşcă şi fac urât vor fi mai buni sau mai deştepţi. Este o iluzie să crezi că dacă eşti blogger eşti mai tare, mai şmecher, mai frumos, mai inteligent, mai kool. De altfel, ideea pe blogosferă nu e să fii mai deştept, ci să devii cât mai cunoscut. Iar pe mine mă lasă rece asta. Prefer să nu mă cunoască nimeni, dar lucrurile să meargă bine în regat. Prin urmare, voi fi încerca să nu fiu în trend cu blogosfera şi voi spune ce cred şi despre Zoso şi despre Mircea Badea, atunci când îmi vor prilejui ocazia. Nu pot fi lichea, dar nici cârtiţă. Aşa că nici Liiceanu, nici Breban nu vor scăpa opiniilor critice. Trăiască libertatea de exprimare!
